21 April 2018

Care este treaba cu elitele mondiale? Ce vor ele si de ce?

In esenta totul pleaca de la economie. Economie este doar o extindere in societate a unui sistem energetic natural. Ştiinţa naturală este studiul surselor şi a controlului energiei naturale, iar ştiinţa socială, exprimată teoretic ca fiind ştiinţa economică, reprezintă de fapt studiul surselor şi a controlului energiei sociale.

Ingineria sociala presupune corelarea si analizarea unei imense cantitati de informatii aflate in continua schimbare in sistemul economic pentru a previziona cu exactitate cand societatea va ajunge in punctul de colaps. Cunoasterea acestui punct de colaps este extrem de importanta asa dupa cum vom vedea mai jos.

Analiza istorica a fenomenului economic precum si a psiho-sociologiei umane a convins elita mondiala ca, per ansamblu, fenomenul economic este instabil cauzand numeroase razboaie intre triburi, caste, comitate, si mai apoi state.
Sau identificat doua probleme majore care împiedică stabilizarea economiei: Lăcomia individuala si Cresterea populatiei.
- Lacomia individuala: S-a constatat istoric ca vasta majoritate a populatiei in momentul in care obtin sume de bani mai mari atingand un excedent in bugetul familial este urmat in scurt timp de initierea unor cheltuieli mai mari decat nivelul acumulat de bani, rezultand ca o familie ajunge ea insasi dupa un timp intr-o situatie de criza. Foarte putine familii intr-o societate stiu sa isi economiseasca banii si inca si mai putine stiu sa investeasca. Inclinarea catre consum a fost determinata si este cunoscuta de elite de multe sute/mii de ani si se datoreaza faptului ca omul este o fiinta condusa de emotii si numai foarte putini sunt bazati pe logica.
- Cresterea populatiei: aceasta este o consecinta naturala care nu necesita aprofundare aici si care inseamna in esenta ca o cantitate determinata de bunuri se imparte la un numar din ce in ce mai mare de oameni.
Acestea două probleme creează o presiune economică in societatea respectiva pana cand atinge un prag excesiv inducand apoi punctul de colaps.

Cunoscând însă că publicul nu-şi va impune limite din proprie iniţiativă, există două alternative pentru a reduce presiunea economică din societate:
1. Populaţia trebuie să fie lăsată să se auto-distrugă prin război, lucru care insa dupa aparitia bombelor atomice nu mai este permis de catre elite intrucat ar putea culmina cu distrugerea totală a vieţii pe pământ si deci si a lor.
2. Preluarea totală a controlului mondial la toate nivelele: economic, social, politic si cultural.
Este evident că a fost luată în considerare cea de a doua alternativa, iar pentru impunerea ei se vor utiliza metode si mijloace care sa reduca presiunea economica la un nivel sigur de supravieţuire, printr-un proces mascat de sclavie benevolă si/sau organizarea locala de razboaie si genociduri.
Cel mai adesea publicul refuză să-şi îmbunătăţească mentalitatea şi să-şi mărească încrederea în aproapele lui. Pe nimeni nu interesează cum funcţionează sistemul economic, şi tocmai de aceea nu se va putea evita războiul şi nici nu se va şti care sunt soluţiile.

Elita a concluzionat ca pentru a evita colapsul general al societatii umane trebuie ca fenomenul economic sa fie complet si total predictibil si manipulabil.


18 April 2018

Poate Romania genera corporatii de nivel international?

Nu. Romania nu va putea deocamdata si nici in viitorii 30 de ani sa genereze firme mari producatoare de produse cu valoare adaugata mare ce necesita in principiu organizare de tip "corporatist" (adica mii de oameni organizati in zeci de centre de profit). Asta pt. ca capitalul imens necesar lor nu se poate coagula de nicaieri.

In lantul trofic economic cele mai multe firme romanesti vor ramane mici, de familie, eventual medii, respectiv vor fi firme de subzistenta, eventual mic comert - care vor fi in principiu non-producatoare de valoare suplimentara si deci non-producatoare si de capital suplimentar.

Se stie ca pt. a produce produse sau servicii inovatoare, ai nevoie de mult capital (mai mult in industie, mai putin in servicii) si alatuarea a multi specialisti cu competente variate, sustinerea lor financiara pana cand ajung sa se remarce in piata. Adica multi oameni trebuie platiti, anii si anii, pana iese treaba.

Problemea majora a Romaniei este structura ei urbana precara, respectiv 50% rata de urbanizare versus 70% in Europa. Se stie ca orasele functioneaza ca o oala sub presiune pt. ca coaguleaza intr-o proximitate o anumita cantitate de oameni, ideei impartasite, schimbul banilor, educatie, etc., creand premizele coagularii si decoagularii specialistilor in diverse firme si experimentarea de multiple modele economice, pana cand unele se dovedesc fiabile.

Ca si in evolutia darwiniana, organismele de succes merg mai departe, restul sunt inghitite de celelete sau se divid in parti componente (fosti angajati, active imobiliare, liste de clienti, linii de bussines neprofitabile ce pot fi reorganizate, etc ). 

Deoarece avem orase mici de cca 300.000 de locuitori, neavand decat un oras mare, Bucuresti-ul, cu peste 2 milioane locuitori si nu exista nici posibilitatea interventiei statului in economie in creearea de noi firme de amploare de stat care sa rivalize cu corporatile straine ca entitati mari; rezulta ca este foarte greu ca o firma autohtona sa treaca prin toate etapele si sa creasca organic la o asemenea marime.
 

17 January 2018

Sa intelegem cum se "fabrica" sanatatea

Corpul fizic e format din trei parti principale: celule si doua lichide (sange si limfa). Sangele alimenteaza cu ”hrana” toate celulele din corpul nostru, iar limfa preia toxinele rezultate in urma simplei functionari a celulelor si le duce la organele de detoxifiere (piele, ficat, rinichi), pentru a le scoate din corp.

EXEMPLU: un nou-nascut, pentru a creste, are nevoie de doua lucruri vitale: sa fie hranit si sa i se schimbe scutecele. Exact la fel e si cu celulele noastre. Ele au nevoie de hrana (prin sange) si de detoxifiere (prin limfa). Lichidul acesta “uleios”,limfa, care e mai vascos decat sangele și preia toxinele din celule, are o problema: este stationar in corpul nostru, nu este impins/pompat – asemenea sangelui de catre inima. Iar, pentru a-l misca, este nevoie de miscare fizica – miscarea muschilor il pune in miscare. Sistemul limfatic incepe sa se miste, toxinele sunt duse la cel mai mare organ de detoxifiere, pielea, si aceasta le elimina foarte usor atunci cand ne miscam alert. Creierul nostru, pancreasul, ficatul, pielea, tot corpul uman….. e ”o gramada” de celule.

Sangele: are un ph de 7,35 – 7,45: asa a fost creat, asa trebuie sa ramana ! in aproximativ patru minute, corpul trebuie sa ridice valorile ph-ului la aceste valori, indiferent de situatie; altfel, viata ar inceta in corpul acesta. Fructele si legumele consumate in stare cruda acidifica sangele CEL MAI PUTIN. Aceleasi legume, insa gatite, induc o aciditate mai mare sangelui nostru, iar preparate altfel decat prin fierbere si coacere, il acidifica si mai mult. Proteina animala induce o aciditate încă si mai mare. Alimentele superprocesate si rafinate (bomboane, dulciuri, sucuri acidulate, cafea) induc sangelui o aciditate extrem de mare!

Cum spuneam, sangele are la dispozitie patru minute sa ajunga la un ph de 7,35; daca are putina aciditate de neutralizat, acesta va folosi substanțele alcaline (bazice) din corpul nostru (calciu si magneziu, luate direct din oase si dinti), aceasta ducand in timp la slabirea densitatii osoase. Problema mai mare e cand aciditatea este foarte mare si corpul nu mai poate, in patru minute, sa ridice ph-ul sangelui. Spuneam mai devreme ca sangele alimenteaza si e in contact permanent cu toate celulele din corpul nostru. Ce poate face ca sa scape rapid de aciditate si sa ramana alcalin?! Arunca toata aciditatea pe celule! si la multi dintre noi face aceasta de trei ori pe zi.

28 August 2016

Frica de vocație

Vocaţia este un lucru extraordinar pentru că la sfârşitul căutării ei îmbini perfect următoarele:
- pasiunea;
- motivaţia internă;
- libertatea de a face ce îţi place;
- câştigul material;
- împlinirea sufletească;
- recunoștința şi iubirea celor din jur pentru că le faci viaţa mai bună şi mai uşoară;
- te simţi permanent în elementul tău;
- îţi dă voie să îţi îndeplineşti cele mai nonconformiste visuri;
- să călătoreşti unde vrei;
- să întâlneşti oamenii pe care dorești să îi ai în jurul tău;
- să faci lucruri cu un impact și o influență majoră pentru cei din jurul tău;
- devii un “cetăţean al lumii” fără să mai fii limitat de o anumită ţară.
Dar știi care e realitatea cunoscuților mei?
• Nu au bani
• Își urăsc jobul
• Au dispreț pentru ceea ce fac
• Le e rușine că cei din jur îi judecă pentru viața lor profesională
• Au depresii și dezamăgiri
• Suferă de o lipsă acuta de direcție, sens și însemnătate în viața lor
Astea sunt durerile mari și urgente legate de vocație.
De fapt mulți habar nu au că există cuvântul ăsta - vocație - și că vocația e răspunsul la o întrebare pe care ei nu știu să o formuleze.
Oamenii nu ȘTIU că există o alternativă mai bună. Că munca nu trebuie să fie un blestem.
Vocația e un lucru simplu:
1. Descoperă ce îți place
2. Fă acel lucru pentru că vei fi bun la asta!
3. Fă o carieră și bani mai mulți.
4. Fii mai fericit.
Paradoxul vocației e că în timp ce spre ea se pornește cu pași mici, simpli, ușor de făcut, ea este un lucru care îți schimbă viața atât de tare în bine, încât atunci cand o ai, te întrebi: ”Cum, cum, cum am putut să trăiesc fără asta până acum?”
Să lămurim de la început ceva: Vocatia exista pentru fiecare dintre noi.
Ca ea să apară e nevoie de o muncă de autocunoaștere, vindecare și dezvoltare interioară, și de un mediu exterior care să faciliteze apariția și manifestarea ei.
Asta înseamnă că se poate descoperi prin muncă personala.
În același timp, fără să știi nimic, vocația poate veni pur și simplu printr-o întâmplare, de obicei o mare durere și suferință, ca o trezire, și ți se relevă scopul și sensul vieții tale.
-- Vocația este o misiune, misiunea ta pe pământ.
-- Vocația este o muncă. Munca ta cea mai importantă pe pământ.
Vocația vine din latinul vox, adică ”voce”. O voce care te cheamă să îți faci munca și misiunea.
Știu că toate astea sunt cuvinte mari dar… hai să mergem în locul în care ești tu acum în viață. Probabil există suferință și probleme în viața ta.
In viața noastră a tuturor există probleme corespunzătoare nivelului de dezvoltare și evoluție la care suntem. Nu știu dacă destinul îți dă problemele de care ai nevoie sau dacă depășind toate problemele care ți se par ”ușoare”, fiecare dintre noi ajunge să se lovească de ceva ce pare de netrecut...
Unii oameni sunt plini de datorii și nu văd ieșirea din tunel, alții au o problemă cu acțiunile la bursă. Stresul este insa la același nivel.
Unii oameni se roagă pentru sănătate, alții nu știu ce droguri să bage în ei.
Cîți oameni, atâtea drame.
În același timp, poate ai auzit de cuvântul ”pasiune”.
Un cuvânt foarte des folosit și total greșit înțeles.
"Urmează-ți pasiunea!" Ai auzit de asta? Pun pariu că de cel puțin 100 de ori.
Și acum, supriza: Pasiunea nu înseamnă ce crezi probabil tu că înseamnă.
Pasiunea are originea în creștinism de la cuvintul PATIMĂ. Adică suferința. Dar nu orice fel de suferință ci una superioară, una nobilă.
Iisus a suferit pentru misiunea lui pe Pământ și nu a fost o suferință zadarnică. Mesajul lui despre iubirea dintre oameni este azi mai puternic decât oricând, cu toate că dată fiind natura oamenilor, nu se și respectă așa cum ar fi ideal pentru că unii oameni văd ”iubirea” ca pe un simplu slogan.
A-ți urma pasiunea, înseamnă a suferi cu sens și scop pentru o cauză superioară, nobilă.
- Inseamna sa înduri presiunea socială și judecata propriilor părinți pentru că îți urmezi calea în loc sa mergi la scoala sau job-ul ala ce iti asigura linistea, inseamna sa iti urmezi pasiunea.
- Inseamna sa înduri o vreme sărăcia materială pentru că nu mai vrei să te compromiți și să îți trădezi sufletul, înseamnă să îți urmezi pasiunea.
- Inseamna sa îți dorești ca munca ta să aline suferința altora, să hrănească, să îmbrace, să vindece, înseamnă să îți urmezi pasiunea.
- Inseamna sa dai dovadă de perseverență în fata obstacolelor cand îți urmezi visurile înseamnă să îți urmezi pasiunea.
Vei știi că îți urmezi pasiunea atunci când vei pierde frica de a pierde ceva ce crezi că îți aparține (de fapt nimic din exterior nu îți aparține și îți poate fi luat cu ușurință de alți oameni, de viață, de soartă)
Ce este vocaţia?
- Vocaţia este locul în care talentele tale înnăscute se întâlnesc cu societatea, cultura şi economia.
- Vocaţia este dezvoltarea talentelor tale înnăscute pentru a deveni abilităţi prin care poţi să ajuţi, să creezi ceva valoros, să munceşti.
- Vocaţia este ceea ce tu ai de oferit mai de preţ pentru a-ţi face ţie viaţa bună şi prosperă în timp ce contribui în această societate la binele mai multor oameni .
Dacă nu îţi ştii vocaţia o poţi descoperi făcând o muncă de autocunoaştere pentru a ştii cine eşti, ce talente ai, ce te motivează şi ce e important pentru tine în viaţă. Teste psihologice, cititul anumitor cărţi, discuţii cu alţi oameni, vizionarea anumitor filme, toate acestea îţi vor da indicii despre vocaţia ta dar nu ţi-o vor pune pe masă. Mai e nevoie să te reconectezi și cu latura spirituală a vieţii şi cu sufletul tău pentru a auzi chemarea clar şi răspicat.
Însă se poate. Se poate şi pentru tine.
După descoperire, urmează dezvoltare şi valorificare.
Ai o comoară, ce faci cu ea?
Poate nu ai avut multe chestii, dar ce ai facut bine cu ce aveai posibilitatea să faci bine?
- Dacă îți place mult să mănânci, fă-te bucătar!
- Dacă îți place să te plângi, fă-te bocitoare!
- Dacă îți place te concentrezi pe obstacole, fă-te zidar și fă cele mai puternice ziduri din lume.
Pasiunea este singura și cea mai puternica arma pe care o ai.
Nu toți putem fi chirurgi sau astronauți. Dar fiecare bucată contează. Contează să crezi în ceea ce faci și să faci cât de bine poți.
Speli pe jos? Ești femeie de servici într-o instituție? E vital să facă cineva asta. E un lucru fără de care societatea nu ar putea exista. Dar poate ești la doi ani de a avea afacerea ta, firma ta de salubrizare și curățenie.
Poți face progrese treptate spre fericire, pași mici. Nu toate alegerile noastre sunt totul sau nimic, BANII SAU VIAȚA.
Până la urmă mesajul este simplu:
- Descoperă ce îți place
- Fă acel lucru pentru că vei fi bun la asta!
- Și fă o carieră și bani mai mulți.
- Fii mai fericit.
Asta înseamnă vocație!
Indiferent ce simți și crezi, un lucru este cert: A-ți urma pasiunea este cheia. Adică a da un sens tuturor problemelor si suferintelor tale. Dacă tot suferi, alege să suferi pentru un viitor mai bun.
Liftul spre succes e stricat. Trebuie să iei scarile.
Dar ține cont că ai și un pian de cărat. La etajul 120.
Asta e vocația !

(Pera Novacovici)

Frica de vocație

Vocaţia este un lucru extraordinar pentru că la sfârşitul căutării ei îmbini perfect următoarele:
- pasiunea;
- motivaţia internă;
- libertatea de a face ce îţi place;
- câştigul material;
- împlinirea sufletească;
- recunoștința şi iubirea celor din jur pentru că le faci viaţa mai bună şi mai uşoară;
- te simţi permanent în elementul tău;
- îţi dă voie să îţi îndeplineşti cele mai nonconformiste visuri;
- să călătoreşti unde vrei;
- să întâlneşti oamenii pe care dorești să îi ai în jurul tău;
- să faci lucruri cu un impact și o influență majoră pentru cei din jurul tău;
- devii un “cetăţean al lumii” fără să mai fii limitat de o anumită ţară.
Dar știi care e realitatea cunoscuților mei?
• Nu au bani
• Își urăsc jobul
• Au dispreț pentru ceea ce fac
• Le e rușine că cei din jur îi judecă pentru viața lor profesională
• Au depresii și dezamăgiri
• Suferă de o lipsă acuta de direcție, sens și însemnătate în viața lor
Astea sunt durerile mari și urgente legate de vocație.
De fapt mulți habar nu au că există cuvântul ăsta - vocație - și că vocația e răspunsul la o întrebare pe care ei nu știu să o formuleze.
Oamenii nu ȘTIU că există o alternativă mai bună. Că munca nu trebuie să fie un blestem.

13 August 2016

Just savages



       The major problem in our society is that each has become a savage who thinks only of himself.


Just savages



       The major problem in our society is that each has become a savage who thinks only of himself.


21 July 2016

NATO, UE, NOI

   
   Posibila iesire a Turciei din NATO face ca situatia geo-politica locala a tarii noastre sa se agraveze.

    Noi fiind o ţară mică, sfrijită şi aşezată într-o poziţie extrem de nefericită, în care nu ne putem apăra într-un mod eficient de influenţe ale unor forţe cu mult deasupra noastră va trebui să gîndim această situaţie la modul foarte pragmatic şi să ciulim urechea la vuietul vîntului ca să ştim în ce direcţie bate şi cam cu ce putere o face. Aşa de pildă am făcut în primul război mondial, cînd ne-am asociat cu cei care aveau să fie victorioşi, avînd după aceea o Românie mare, şi aşa de pildă nu am făcut în cel de-al doilea război, cînd am urinat împotriva vîntului cu consecinţele de rigoare şi abia apoi pe ultima sută de metri ne-am orientat corect, însă prea tîrziu totuşi, rămînînd astfel cu o Românie mai mică.

  Este de aceea de dorit să aflăm care vor fi forţele dominante în viitorul foarte apropiat şi chiar în cel îndepărtat, astfel încît să nu ne angajăm într-o luptă cu ele care se va solda inevitabil cu înfrîngerea noastră, dar mai mult, cu cheltuirea energiei, resurselor şi vieţilor oamenilor într-o întreprindere falimentară şi contraproductivă. Iar pentru a afla care vor fi forţele care vor fi dominante în viitorul îndepărtat, este necesar să călătorim cu mintea pînă în trecutul îndepărtat, mai exact pînă în Evul Mediu, aceasta fiind suficient de departe în timp pentru scopurile acestei discuţii.

   Puterea unei naţiuni, a unui imperiu sau a unei coaliţii de state provine din interacţiunea între următorii factori: nivelul tehnologic, mărimea populaţiei, nivelul de pregătire al populaţiei precum şi accesul la resurse naturale. Există de asemenea factori istorici şi geografici care sînt specifici fiecărei structuri politice şi care exercită o influenţă importantă. Toţi aceşti factori se traduc în uneltele pentru dominaţie, care sînt puterea militară şi puterea economică, puterea politică fiind o expresie a acestora două. Revenind la situaţia din Evul Mediu, prin anii 1500 nivelul tehnologic era aproximativ acelaşi în toate imperiile sau statele lumii, cît şi nivelul de educaţie al populaţiei, însă ceea ce se observă după o consultare a unei hărţi a populaţiilor din Evul Mediu este că populaţia lumii era distribuită cu precădere în China şi în India, acestea două avînd împreună mai mult decît toate celelalte state, imperii şi triburi luate la un loc. De aceea, în acea epocă îndepărtată, China şi India erau cele mai mari puteri ale lumii, deşi vreo dominaţie a lor nu a putut fi resimţită din cauză că lumea nu era globalizată şi la fel de dinamică precum în prezent şi din cauză că aceste state-imperii, nu au fost interesate de expansiune ci de conservarea stabilităţii lor ca imperii-state între nişte graniţe statice.