In lantul trofic economic cele mai multe firme romanesti vor ramane mici, de familie, eventual medii, respectiv vor fi firme de subzistenta, eventual mic comert - care vor fi in principiu non-producatoare de valoare suplimentara si deci non-producatoare si de capital suplimentar.
Se stie ca pt. a produce produse sau servicii inovatoare, ai nevoie de mult capital (mai mult in industie, mai putin in servicii) si alatuarea a multi specialisti cu competente variate, sustinerea lor financiara pana cand ajung sa se remarce in piata. Adica multi oameni trebuie platiti, anii si anii, pana iese treaba.
Problemea majora a Romaniei este structura ei urbana precara, respectiv 50% rata de urbanizare versus 70% in Europa. Se stie ca orasele functioneaza ca o oala sub presiune pt. ca coaguleaza intr-o proximitate o anumita cantitate de oameni, ideei impartasite, schimbul banilor, educatie, etc., creand premizele coagularii si decoagularii specialistilor in diverse firme si experimentarea de multiple modele economice, pana cand unele se dovedesc fiabile.
Ca si in evolutia darwiniana, organismele de succes merg mai departe, restul sunt inghitite de celelete sau se divid in parti componente (fosti angajati, active imobiliare, liste de clienti, linii de bussines neprofitabile ce pot fi reorganizate, etc ).
Deoarece avem orase mici de cca 300.000 de locuitori, neavand decat un oras mare, Bucuresti-ul, cu peste 2 milioane locuitori si nu exista nici posibilitatea interventiei statului in economie in creearea de noi firme de amploare de stat care sa rivalize cu corporatile straine ca entitati mari; rezulta ca este foarte greu ca o firma autohtona sa treaca prin toate etapele si sa creasca organic la o asemenea marime.
Solutia ar fi crearea unui nou alt oras macar de 1 mil de locuitori prin politici de relocare urbana din zonele adiacente si din mediu rurar. Crearea din ordinul statului - a unor companii mari, noi, cu cultură nouă modernă - conduse de manageri obisnuiti in mediu corporatist. Practic un model tip China dar la scara mai redusa, selective si strict pe anumite domenii de activitate: Agro, Energetic, Industie Alimentara, IT, Navigatie Dunareana, Sere masive de legume eco, Depozite produse agricole , Supermarket-ul statului etc. - evident sustinute de marketing si publicitate mai agresive decat ale corporatiilor. Ambalaje moderne, reclame la TV cu deducere de taxe pt. televiziuni etc. Totul pt. a castiga cota de piata si mind-share in mentalul colectiv.
Singura problema cu aceasta solutie este faptul ca nu poate fi aplicata, intrucat problema din totdeauna a Romaniei este foarte slaba capacitate administrativa a statului.
Aglomerările urbane din Europa sunt la nivelul milioanelor de locuitori, restul teritoriului este lasat liber (nu ca la noi cu sate mici, unde locuitorii au productie de subzistentă si nu produc nimic pt. restul cetățenilor, adica nu exportă din localitatea lor mai nimic).
Se cunoaste de mult in mediul academic economic ca orasele care depasesc o anumita marime, de peste 1 milion de locuitori, sunt cele care produc crestere economica mare, ajungand in cazuri extreme (Ex : Sud Korea) care strange intr-un sigur oras, capital Seul, 20% din toata populatia tari!!! [adica 10 mil. locuitori] si are multiple orase de 1-3 mil de locuitori convertind ulterior urbanizarea intr-o masiva forta economica.
Romania desi are 22 mil. din care 18 ramasi in tara. Are doar 9 mil in mediu urban din care doar 6 mil. angajati cu carte de munca, cu restul de 3 mil fiind batrani, copii, saraci etc. Din cei 6 milioane, 1 mil sunt angajati ai statului, adica bugetari ineficienti (undeva la 15-20%). Potentialul Romanei sunt inca 5 milioane de persoane de varsta adultă din mediu rurar + probabil inca 350.000 proveniti dintr-o presupusa si utopica eficentizare in administrarea statului.
Din moment ce jumate din populatie nu participa la evolutia economica nu ai cum sa te ridici. Practic noi avem economie reala de 10 mil. de locuitori cu PIB asemanator cu Ungaria, desi suntem o tara de 2 ori mai mare si de 2 ori mai populată. Deoarece toata activitatea economica desfaurata in tara genereaza un profit care pleaca afara, singurul mod de intoarcere a trendului este colectarea de taxe cat mai eficent si recircularea acestor taxe (prin investitii in activitate economică) în companii de stat ce se recomandă sa ajungă mari cu potential monopolist - pt. a deservi nevoile mediului rurar, a reinversa balanta economică și reduce importurile. Statul trebuie să actioneze în domenile unde are potential să aibă competitie mică sau poate genera efecte de multiplicare în economie majore (navigare Dunareana, autostrazi, agroalimentar etc). Să recircule banii obtinuti in investitii nationale pt. a ramane in tară. O alta politică este de a cumpara participari la companiile mari romanesti private pt. a le trasforma si ajuta sa se extinda regional (ex: Autobuze, Vagoane, Comert mare, Dedeman, etc.).
Daca statul s-ar impune in retail, poate sa isi si impuna produsele care sunt autohtone si reduce astfel balanta comerciala. Vezi cazul Rusiei in urma sactiunilor.
Practic trebuie un mix: 1. Creare orase de 1 mil locuitori; 2. Big Bussines Extern - 3. Compani Mari de Stat in domenii strategice - 4. Companii noi de stat expansioniste si oportuniste - 5. Compani mici si medii antreprenoriale.
O idee de dezvoltare (utopica): daca cu gazul descoprit in marea Neagra, pe care se pare ca il vom exporta (ca tot nu avem ce sa facem cu el!!!) - s-ar incalzi 20.000 de hectare de sere de legume - precum fac olandezii - si am creste legume in zona Constanta, Dobrogea, Sudul Moldovei. Am avea: resurse gaz + urbanizare + mica industrie de confectii metalice romaneasca + sticla + populatia rurara + organizare + management modern = ce revitalizare a zonei ar fi?!
Comments
Post a Comment